Jurnalul lui Nuți de la contabilitate – Zi de Consiliu local
E zi de Consiliu lolal, așa că am băgat 2 cafele, să fiu tare. Am intrat la ședința de consiliu. Era ora 10:00, dar deja se strigau unii la alții ca la piață: „Acuzați!”, „Rușine!”, „Votați, măi, odată!”. Am zis și eu ceva: „Mai întâi să votăm bugetul pentru hârtie, că altfel ne certăm degeaba, că n-avem unde să scriem procesele-verbale.” Nu m-a auzit nimeni, că vorbea televiziunea locală.
Un consilier a propus să cumpărăm 100 de bănci pentru parcuri. Altul a zis că mai bine cumpărăm 100 de scaune pentru sala de ședințe, că se rup la fiecare ceartă. Am zis: „Mai bine puneți bănci în sală, măcar să stea lumea relaxată, ca-n parc.” Au râs jurnaliștii, dar nu s-a votat nimic.
S-a discutat despre transportul public. Un consilier a zis: „Tramvaiele noastre sunt mai vechi decât majoritatea colegilor din sală.” Altul i-a răspuns: „Da, dar tramvaiele totuși merg din când în când…” Sala a aplaudat, ședința s-a blocat. Eu am notat în catastif: „Umor neprevăzut, fără impact bugetar.”
După patru ore, nici un singur punct votat, nici măcar cel cu „pictarea trecerilor de pietoni”. Se certau dacă dungile să fie albe sau galbene. Eu am zis: „Faceți-le colorate, ca să zică ploieștenii că avem zebra curcubeu!” Toți au râs, dar după patru ore au amânat proiectul.
La punctul „Diverse”, primarul a vrut să vorbească despre curățenia orașului. Un consilier din opoziție a zis: „Începeți cu curățenia în primărie, domnule primar!” Eu am zis în șoaptă: „Corect, începem de la contabilitate, că nu mai încape praful de dosare.”
La ședințele de consiliu, singurul care iese mereu câștigător e restaurantul de lângă primărie. După ceartă, toți consilierii merg acolo să mănânce și să bea. Și eu merg uneori, că de la atâta politică mi se face foame.
