Polițeanu și culmea (in)fidelității: oricâte soții ai avea, să ai aceeași amantă (USR)
Într-o lume politică plină de surprize, Mihai Polițeanu reușește performanța rară de a fi… independent în grup organizat. Adică singur, dar înconjurat. Liber, dar coordonat. Neafiliat, dar perfect sincronizat.
Surse extrem de bine informate (adică cine a stat două minute să observe) spun că independența lui funcționează pe bază de semnal: când prinde „rețea” de la USR Prahova, deciziile curg lin, coerent și… suspect de aliniat. Când nu, există riscul – Doamne ferește! – să gândească de capul lui.
Dar adevărata capodoperă politică nu e asta. Nu. E strategia genială prin care USR Prahova își dă afară propriii consilieri locali. Nu pentru că ar fi greșit ceva, ci pentru că… încurcau. Pe cine? Pe independent, desigur!
Se pare că în laboratoarele politice ale partidului s-a inventat un nou concept revoluționar: auto-sabotajul asistat. Practic, îți elimini propriii oameni pentru a face loc unei colaborări „neoficiale” cu cineva care nu e de-al tău. Încă.
Pentru că, vorba aceea din folclorul politic recent:
Il poți scoate pe Politeanu din USR, dar nu poti scoate USR-ul din Politeanu. O simbioză atât de perfectă, încât nici biologii nu ar putea s-o explice.
Cum reușește să-i păcălească pe toți? Asta este, într-adevăr, o altă întrebare. Probabil ține de un talent rar, aproape artistic, de a fi în același timp și înăuntru, și afară. Un fel de Schrödinger politic: și independent, și de partid, până când deschizi cutia… și vezi că votul era deja dat.
În ecuația asta apare și misteriosul partid MNP, mare susținător al independentului. Un partid discret, dar cu inițiale extrem de sugestive:
– M de la Mihăiță
– P de la Politeanu
– N… spun gurile rele că vine de la „nesătul”
Desigur, toate acestea sunt simple coincidențe. La fel cum e o coincidență că sprijinul vine fix de unde trebuie, când trebuie, pentru cine trebuie.
Unii spun că este o strategie de tip șah. Doar că aici pionii nu sunt sacrificați pentru rege, ci pentru un… independent.
Alții vorbesc despre o frumoasă poveste de dragoste politică. Una discretă, elegantă, aproape poetică:
– „Nu suntem împreună.”
– „Nu-l susținem.”
– „Doar îl ajutăm… constant.”
E genul acela de relație complicată, unde toată lumea vede ce se întâmplă, mai puțin cei implicați oficial.
Iar viitorul sună promițător. Există șanse reale ca la următoarele alegeri, USR Prahova să nu mai susțină candidați proprii. De ce ar face-o, când pot susține… independenți? Mult mai simplu: fără responsabilitate, fără explicații.
În acest ritm, nu e exclus să asistăm la lansarea unui nou curent politic:
independența de partid… susținută de partid.
Un concept atât de românesc, încât ar trebui exportat.
Până atunci, rămâne o singură întrebare:
dacă independentul e susținut de partid, iar partidul își elimină oamenii pentru el… cine mai e, de fapt, independent?
