Jurnal de primărie (4)
Dimineața, când am intrat în birou, l-am prins pe secretarul primăriei cu un teanc de hârtii ascuns sub braț. Nu semna nimic până nu primea… o prăjitură de casă. Se numește trafic de influență cu vișine. Și cum colega de la Protocol i-a adus o tavă întreagă, brusc toate proiectele de hotărâri au trecut ‘cu unanimitate de papanași.
Ședința de consiliu s-a transformat într-un fel de ‘Vocea României’, dar cu suspine și chicoteli. Șeful de la Urbanism a tot aruncat bilețele către Maricica: ‘Vrei să ne vedem după ședință, la arhive?’. Să fim serioși, arhivele noastre nu au văzut atâta pasiune nici în perioada interbelică!
Primarul a propus azi un nou parteneriat public-privat: el cu consiliera juridică pe partea ‘publică’, iar restaurantul din centru pe partea ‘privată’. Cetățenii cred că se discută proiecte europene, dar eu știu sigur: meniul zilei are mai mult succes decât fondurile nerambursabile.
