Jurnal de primărie (5)

Mă, io stăteam liniștită în colț, cu caietu’ de notițe și cu pixu’ pregătit, că doar așa fac mereu: studiez cheltuieli, mai calculez o sumă, mai dau un ochi pe WhatsApp. Și brusc… bum! Se ridică dom’ primar Polițeanu, de parcă voia să candideze la Oscar.

„Domnilor, nu mai aveți nicio conexiune cu ploieștenii!”, strigă el. Eu mă uitam pe sub ochelari: Conexiune? Care conexiune, maică? Că internetul pică și în primărie dacă se conectează două calculatoare odată!

După aia a început cu „mintea mică și meschină”… Eh, zic io, dacă ar fi așa mică mintea consilierilor cum e salariul meu, poate îi mai înțelegeam.

Și când să-l mai atenționeze președintele de ședință că vorbește cam urât, hop!, Polițeanu a scos replica supremă: „Nu are rost să-mi pierd vremea cu dumneavoastră, eu o să fiu online!”
Aoleu, zic io, gata, s-a mutat primăria pe Facebook! Poate ne plătim și impozitele în like-uri și share-uri, să nu mai umblu io cu dosare cu șină!

Și pac! Dom’ primar a ieșit din sală ca artistul după aplauze.

Eu, Nutzi de la contabilitate, am tras linie:
Cheltuieli prea mari, nervi consumați, primar absent. Concluzia? Orașul e condus pe net, dar facturile vin pe hârtie.