Jurnal de primărie (6)

(notațiile cu parfum de tei ale subsemnatei, Nutzi de la Contabilitate)

Dragă jurnal,

Îți raportez încă un episod din epopeea noastră municipală. Azi am avut „dezbatere publică”. Citez: dez-batere, adică ne-am bătut capul degeaba, iar publicul a fost format din 5 oameni și două muște înfipte pe tavan.

Intră în scenă, ca de obicei, primarul nostru drag – Pinochio. Cu pași teatrali, cu privirea de „eu conduc lumea”, s-a așezat la masă. Primele 7 minute părea liniștit, dar când cetățenii au început să-l întrebe de ce îndatorează orașul mai abitir ca o gospodină care ia un frigider in rate, s-a ridicat val-vârtej, a bombănit ceva printre dinți și – pac! – a părăsit sala din nou. Dacă ar fi existat o probă olimpică la fugă din ședințe, ne-ar aduce medalia de aur la fiecare ediție.

Sincer, jurnal, eu zic că omul stă din ce în ce mai prost cu nervii. Parcă are un buton ascuns: apeși pe „întrebări incomode” și îl vezi cum face teleportare. În ritmul ăsta, data viitoare o să plece înainte să înceapă.

Ca cetățean responsabil și funcționar cu suflet mare, eu îi recomand tratament naturist. Știi, ceva cu plante calmante: ceai de tei, tinctură de sunătoare, poate chiar o coroniță de lavandă pe frunte, că altfel riscă să rămânem fără primar la propriu. Eventual, îi propunem un abonament la plafar, e urgenta treaba.

În concluzie, dragă jurnal, ședințele de primărie seamănă tot mai mult cu un reality-show unde vedeta principală iese din scenă înainte să înceapă intrigile. Și noi, bieții figuranți, rămânem să jucăm singuri comedia administrativă.

Cu simpatie și un ceai de mușețel,
Nutzi de la Contabilitate 🌿