Nicușor Dan, olimpic la matematică, înfrânt de aritmetica proprietății

Nicușor Dan, președintele României, se uită la Tom și Jerry. Nu pentru relaxare, ci pentru documentare. Tom pune mereu capcane, Jerry scapă mereu, iar realitatea politică românească pare desenată de același scenarist.

La un moment dat, președintele clipește lung. Îl încearcă o întrebare existențială:
— Oare mai am vreun teren pe undeva?

Nu vorbim de o garsonieră rătăcită, de un petic de pământ moștenit de la o mătușă misterioasă. Vorbim de vreo 7.000 de metri pătrați în Predeal, un fleac de 170.000 de euro, genul de nimic pe care omul simplu îl ține minte toată viața, dar pe care șeful statului îl poate uita între două apariții TV și un discurs despre moralitate.

Memoria lui Nicușor funcționează selectiv. Ține minte matematică, ține minte principii, ține minte cum „luptă cu sistemul”. Dar când vine vorba de avere, creierul intră pe modul economisire. Ca telefonul la 1%, fix când ai nevoie de el.

În pauza publicitară, Nicușor pune mâna pe telefon.
— Alo, Maia? Zi-mi sincer… n-am cumpărat eu ceva și pe la tine? Un teren, o livadă, un deal, ceva simbolic, prezidențial?

Întrebarea e legitimă. Într-o lume în care unii uită unde și-au pus cheile, alții uită unde și-au pus proprietățile. Important e să nu le găsească presa înaintea lor.

Între timp, Tom mai încasează o tigaie în cap. Jerry râde. Publicul râde. Diferența e că, în desene animate, totul se resetează la următorul episod. În funcția de președinte, nu.

Morala?
Nu e grav să uiți un episod din Tom și Jerry.
E mai complicat când uiți 170.000 de euro.

Dar, până la urmă, memoria e relativă.
Mai ales la nivel înalt.