Primăria de sticlă

„Independentul” cu program de pupat zilnic

Într-un colț de Ploiești, unde politica e sport de contact, iar principiile se schimbă mai des decât vremea, s-a produs o minune demnă de canonizare: „independentul” Polițeanu.

Da, acel Polițeanu, a reușit performanța istorică de a trece de la „vă fac praf pe toți” la „vă pup pe toți” într-un timp record. Dacă ar exista olimpiadă la răzgândire, ar lua aurul, argintul și, preventiv, și bronzul.

Nu demult, PSD și PNL erau pentru el dușmanii supremi. Monștri politici. Balauri cu trei capete. În discursurile lui, îi tăvălea cu o energie de parcă ar fi fost ultima zi de campanie din viața lui. Îi făcea praf, îi desființa, îi trimitea la lada de gunoi a istoriei… cu bilet doar dus.

Fast forward câteva luni și… surpriză! Balaurii au devenit prinți. Monștrii – colegi de drum. Iar lada de gunoi a fost înlocuită cu un piedestal lustruit, pe care Polițeanu  urcă zilnic, cu grijă și cu un zâmbet larg.

Acum, „independentul” nostru preferat nu doar că nu-i mai critică, dar îi și laudă cu o pasiune demnă de o telenovelă politică. Dacă ar exista un abonament la pupături virtuale, Politeanu ar fi client VIP. Dimineața: un compliment pentru PSD. La prânz: o ridicare în slăvi pentru PNL. Seara: un pupic general, de noapte bună .

Și toate astea, desigur, din postura de… independent. Independent de logică, de coerență și, uneori, de propriile declarații din trecut.

Plăpândul Politeanu – căci da, există și o gratie în fragilitatea cu care își schimbă pozițiile – a reușit să-i păcălească pe toți. Sau, cel puțin, asta speră el. A intrat în scenă ca un lup singuratic și va iesi ca un miel îndrăgostit de… turmă.

Dar poate că asta e noua definiție a independenței în politica modernă: să fii atât de liber, încât să depinzi de toată lumea în același timp.

În final, rămâne o singură întrebare: dacă mâine se supără iar pe PSD și PNL, revenim la varianta „tăvăleală”? Sau trecem direct la sezonul 3: „Independentul și împăcarea definitivă”?

Până atunci, stați aproape. În politica din Ploiești, dragostea e eternă. Sau, cel puțin, până la următoarea postare de pe Facebook.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button