Apostolul lui Polițeanu , schimb de banane cu globaliștii din Ungaria

Într-un Ploiești în care realizările sunt atât de discrete încât au nevoie de lupă și răbdare monahală pentru a fi identificate, un personaj din proximitatea centrului de putere local a simțit, în sfârșit, nevoia să iasă în evidență. Numele sau: Mihai Tonsciuc, un apropiat (gurile rele ar spune extrem de apropiat) al primarului Mihai Polițeanu .

Nu printr-un proiect.
Nu printr-o soluție.
Nu prin ceva care să deranjeze liniștea administrativă.

Ci printr-o deplasare.

Pentru că, să fim serioși, când nu ai rezultate acasă, cea mai sigură metodă de afirmare rămâne ieșirea în exterior. Acolo unde nu te întreabă nimeni ce-ai făcut, dar toată lumea poate presupune că ai făcut ceva.

Și astfel, în spirit de inițiativă și cu o determinare demnă de cauze mai concrete, a apărut această vizită în Ungaria — nu neapărat necesară, dar cu siguranță… vizibilă. Vizită bazată pe solidaritate feminină. Nici cu gramatica se pare că nu stă prea bine domnul Tonsciuc, dar partea bună este că în Ungaria nu se simte acest lucru.

Surse cu simț fin al observației spun că deplasarea a avut și o componentă simbolică puternică. Un fel de schimb cultural modern, adaptat vremurilor: banane contra blugi.

Un schimb echilibrat, în care fiecare parte aduce ce are mai reprezentativ.
Sau, după caz, ce are la îndemână. Mihaita a venit cu două banane. Cu chiu, cu vai. Prin intervenții peste intervenții a reușit și domnul primar să îi facă rost de o banană, să nu se ducă flăcăul nostru cu mâna goală.

Din „doctrina” deplasării

„Nu contează ce faci în Ploiești. Contează unde apari în afara lui.”

„Proiectele sunt locale. Imaginea e internațională.”

„Dacă nu ai rezultate, construiește context.”

„Mai bine două banane în mână decât niciun proiect în lucru.”

Paparazzii noștri l-au suprins pe Mihaita al nostru îmbrăcat într-o rochie în culorile Ungariei și cu o poșetă în culorile CURcubeului.

Între timp, orașul rămâne fidel propriei sale dinamici:
problemele persistă cu o consecvență admirabilă, iar soluțiile continuă să fie… în analiză.

Dar nu e nicio grabă.

Pentru că, iată, există lucruri mai importante:
prezența.
poziționarea.
și, desigur, deplasarea.

Rămâne doar întrebarea care dă târcoale acestei inițiative cu parfum internațional: cine are banana mai frumoasă? Tonsciuc sau ungurii globalisti cu care s-a întâlnit și pe care îi sprijină de parcă ar fi crescut împreună la aceeași casă de copii?

În final, poate că aceasta este noua formulă de lucru:
când nu poți rezolva lucrurile acasă, le explici în altă parte.

Iar dacă explicațiile nu ajung, mai ai întotdeauna o variantă sigură: pleci din nou.
Pentru că, în administrația modernă, mișcarea nu înseamnă neapărat progres.

Dar dă bine în fotografii.

În încheiere câteva cuvinte din partea redacției noastre pentru domnul Tonsciuc. Vor fi în maghiară, suntem convinși că numai asa va putea înțelege: Maradj Magyarországon, Mihaita! Ploiești nem hiányol téged!