Țoiu și cu Păpușoi, dai într-unul, țipă doi!
La București și Chișinău, diplomația are fețe noi: Oana „Madame Zig-Zag” Țoiu, femeia care se uită la stânga ca să-ți bage dreapta peste față, și Mihai „Păpușarul cu Sprânceana Ridicată” Papușoi, omul care pare că trage sforile, dar în realitate se încurcă în ele ca într-o plasă de pescuit la Nistru.
Doamna Țoiu aplică „Arta Războiului” după manualul de școală ajutătoare: „nu lăsa dușmanul să-ți știe următoarea mișcare”. De fapt, nici ea n-o știe, că atunci când se uită în stânga îi fuge piciorul în dreapta, iar când dă din cap aprobator, de fapt intră pe contrasens diplomatic.
Domnul Papușoi e și mai subtil. Are privirea aia de băiat bun de mahala care, în loc să semneze tratate, mai degrabă semnează condica la barul din colț. Îți ridică sprânceana de parcă te întreabă: „Vrei integrare europeană sau doar un pahar de vin moldovenesc?”
Împreună, cei doi dau impresia că joacă şah 5D cu geopolitica, dar de fapt s-au rătăcit la table, în spatele blocului. Sun Tzu, dacă i-ar vedea, ar rescrie cartea: „Nu lăsa inamicul să-ți afle mișcarea… dar mai întâi afl-o tu”.
Diplomația lor e simplă: să te facă să te întrebi nu „încotro merge România și Moldova?”, ci „oare oamenii ăștia chiar știu unde se uită?”.
