Petre Pușcașu (AUR) la conferință: a dat din mâini atât de mult, încât arabii au crezut că e demonstrație de arte marțiale

Într-o țară unde diplomația se face de regula prin Google Translate și șoapte la ureche, deputatul AUR Petre Pușcașu a reușit imposibilul: s-a înțeles perfect cu un grup de ambasadori arabi fără să folosească româna, araba, engleza, franceza sau orice altă formă de comunicare care implică sunete.

Performanța a avut loc la conferința „Romania and The Arab World”, unde participanții sperau la discuții politico-economice, iar nu la o reprezentație spontană de pantomimă diplomatică.

„Domnule deputat, puteți vorbi în română.” – „Nu pot, nu știu.”

Surse din sală relatează că momentul a început clasic, cu un ambasador care, crezând că face o favoare, i-a sugerat lui Pușcașu să se exprime în română, „că am studiat la București, nu e problemă”.

Puşcașu, în schimb, sincer ca un GPS rusesc:
— Nu știu română.

Pauză. O pauză istorică, de tipul celei în care te întrebi dacă nu cumva asişti la un banc, dar observi că nimeni nu râde.

Ambasadorii, cavaleri ai diplomației, au înțeles imediat: dacă omul spune că nu știe româna, înseamnă că e o alegere strategică. Poate e o formă nouă de protest cultural. Poate e artă conceptuală. Poate e pur și simplu AUR.

Diplomație non-verbală, nivel campion mondial

Rămas fără limbi la dispoziție, Pușcașu a pornit un dialog bazat pe semne, gesturi și mimă inspirată vag din filmele mute cu Charlie Chaplin, dar fără grația lui Chaplin și fără înțelegerea minimă a lumii.

Potrivit martorilor oculari, Pușcașu a început cu un gest larg care putea însemna:

• „cooperare internațională”,
• „unde e toaleta?”,
• sau „mă gâdilă sacoul”.

Ambasadorii au aplaudat, convinși că asistă la un moment istoric de comunicare inter-civilizațională prin limbajul universal al confuziei.

„Ce a vrut să zică domnul deputat?”

Răspunsurile ambasadorilor:

Ambasadorul Egiptului:
— Cred că ne-a prezentat strategia energetică a României. A mimat ceva rotund, probabil o turbină.

Ambasadorul Emiratelor:
— Nu, nu, eu am văzut clar: era vorba despre investiții comune. A făcut semnul acela cu mâinile, foarte hotărât.

Ambasadorul Marocului:
— Eu am înțeles că vrea să comandăm prânzul.

Pentru un om care nu și-a propus nimic, Pușcașu a transmis tot.

Raportul final: succes

Procesul-verbal al conferinței notează sec și triumfal:

„Deși nu s-au rostit cuvinte inteligibile, întâlnirea s-a desfășurat impecabil. Toate părțile consideră dialogul un succes, deși nimeni nu știe exact ce s-a discutat.”

Un translator prezent la eveniment a declarat:
— M-au ținut degeaba. Sincer, a fost cea mai plăcută zi din cariera mea.

Concluzie: diplomatul absolut este cel care nu spune nimic

Petre Pușcașu, deputatul care nu știe limba română, devine astfel primul român care reușește o comunicare impecabilă cu lumea arabă fără să verbalizeze nimic.

Alți politicieni români ar trebui să ia notițe. Sau măcar să tacă mai des — se pare că funcționează.