Cureaua strânsă… la alții

Prima conferință de presă din noul an a adus în fața camerelor un tablou de solidaritate profundă. Premierul cu sprâncenele groase și unite, semn al concentrării permanente, a apărut flancat de patru miniștri la fel de implicați, la fel de rotunjiți și la fel de strânși în costume care păreau să ducă o luptă pierdută cu realitatea.

Burțile proeminente împingeau cămășile în afara pantalonilor, nasturii stăteau sub o presiune vizibilă, iar curelele, strânse până la ultima gaură, păreau că pot pocni în orice moment, într-un gest spontan de sinceritate.

Premierul a deschis conferința cu un aer grav:

— Suntem și suferim alături de români. De sărbători am strâns cureaua.

Cureaua a scârțâit discret, iar unul dintre miniștri a făcut instinctiv un pas în lateral, ca să evite eventualele fragmente.

— Anul acesta va fi greu, a continuat premierul. Dar nu vor mai fi majorări de taxe…

O speranță scurtă a plutit în aer.

— …decât cele care intră în vigoare acum, în ianuarie.

Ministrul de finanțe a intervenit, trăgând adânc aer în piept:

— Facem tot ce putem. Nu există altă soluție. Este o perioadă dificilă pentru toți.

— Suferim cu toții alături de români, a adăugat un alt ministru, în timp ce microfonul era împins înainte de abdomenul său generos.

Conferința s-a încheiat optimist, cu promisiunea clasică:

— Peste doi ani, lucrurile vor fi mult mai bune. Cine rezistă până atunci va simți schimbarea.

A urmat o tăcere solemnă. Curelele au trosnit ușor, un nasture a capitulat în liniște, iar liderii au părăsit scena convinși că mesajul a fost transmis.

Românii urmau să mai strângă o dată cureaua.
Guvernanții… o strânseseră deja. Atât cât a ținut.