Ședință diplomatică cu aromă de Purcari
Într-o sală mare, cu drapele și pahare de cristal, s-a așezat o delegație românească, plină de importanță, în frunte cu ministrul Economiei — oltean get-beget, cu glas gros și obiceiul de a gesticula mai mult decât vorbea.
De partea cealaltă, delegația Republicii Moldova, condusă de ministrul lor al Dezvoltării — un bărbat rotunjor, zâmbitor și politicos, dar care mai scăpa, printre cuvinte românești, câte un „nema problema” sau „harasho”.
În capul mesei, stătea translatorul, un tânăr studios, dar care până atunci tradusese doar filme turcești la cinemaul din sat.
Deschiderea lucrărilor
Ministrul român, ridicând paharul:
— Dragi fraț’ noștri de peste Prut, să știți că noi, oltenii și ardelenii din delegație, am venit cu inimă mare și cu gânduri curate!
Translatorul, ușor intimidat, se ridică și traduce:
— Domnii miniștri din România au venit cu… inimi calde și… planuri romantice.
Moldovenii zâmbesc complice. Ministrul lor face cu ochiul:
— Ei, noi tot cu inimă am venit, dar să vedem cu ce gust de Purcari merge inima!
Translatorul se încurcă:
— Domnul ministru zice că… „vom amesteca afacerile cu plăcerile”, dar în sens cultural.
Toți dau din cap aprobator, deși nimeni nu e sigur dacă a înțeles bine.
Partea economică a discuției
Un ardelean cu papion intervine:
— No, noi am vrea să discutăm despre infrastructură, da’ numa’ după ce gustăm ceva din vinul ăla vestit al dumneavoastră.
Translatorul zâmbește larg:
— Domnul din Ardeal propune… o degustare tehnică, pentru a evalua potențialul energetic al vinului moldovenesc.
Moldovenii aplaudă:
— Bravo! Așa parteneri să tot avem!
Un moment de încurcătură
La un moment dat, ministrul român, un pic amețit de entuziasm, spune:
— Noi vrem un parteneriat strâns, ca între frați!
Translatorul, buimac, încurcă frații cu altceva:
— Domnul ministru dorește… o apropiere mai intimă între părți.
O moldoveancă din delegație, o secretară cu ochi verzi, zâmbește ștrengărește:
— Apoi, dacă-i pentru unire… noi nu ne împotrivim.
Râsete, clinchete de pahare și o confuzie generală diplomatic acceptată.
Finalul apoteotic
Când discuția ajunge la semnat acordul, translatorul, deja roșu la față, citește solemn din document:
— „Părțile se angajează să colaboreze strâns în domeniul vinului, ospitalității și… frumuseții feminine locale.”
Toți aplaudă, convinși că e vorba despre turism.
La final, ministrul moldovean trage concluzia:
— Să fie clar: între noi nu-i hotar, ci doar o masă lungă și niște pahare goale!
