Ședință furtunoasă la Partidul Trandafirilor – “Operațiunea Scrisoarea către Donald”
Sediul Partidului Trandafirilor era, ca de obicei, luminat puternic, chiar și după apus. Înăuntru, aerul mirosea a cafea reîncălzită și a nervi încinși. Pe masa lungă din sala de ședință, un buchet de trandafiri ofiliți privea melancolic către portretul fondatorului, în timp ce liderii partidului se certau pe tema fierbinte a zilei: numirea unei ONG-iste progresiste ca prim-vicepremier.
— Cum, dom’le, o punem vicepremier pe una care l-a făcut pe Donald “coafură cu nervi”? — izbucni nea Mitică, strategul cu părul dat cu fixativ de campanie. — Păi dacă se supără Potus? Omul are butoane la deget, nu glumă!
— Lasă, Mitică, că n-avem ambasador american oricum, n-are cine să-i spună, îl calmă un alt tovarăș.
— Ba are cine! se ridică în picioare nea Costică, specialistul în „relații internaționale” de pe Facebook. — Uite, eu zic să-i scriem noi! O scrisoare anonimă, frumos, cu inimioare și trandafiri, să-i zicem tot ce-au făcut macroniștii care ne conduc. Să știe și el cu cine are de-a face!
Un murmur de entuziasm se răspândi în sală. Ideea părea genială — și, mai ales, nu necesita vreo dezbatere ideologică.
— Da’ anonimă, anonimă? — întreabă cineva prudent. — Adică fără siglă, fără ștampilă, nu o semnăm cu toții?
— Fără! Ca să creadă că e de la un român adevărat și revoltat din popor. Punem un “Make Romania Great Again” la final și gata, râse Costică.
— Și cine o duce la ambasadă? întrebă vicele cu mapa sub braț, cu aerul că deja regretă că a venit.
Tăcere. Se uitau toți unii la alții, până când secretara, o doamnă cu ochelari și simț practic, propuse:
— Păi o punem în plic, dom’le, și o ducem la cutia poștală de la poarta ambasadei. Acolo nu te întreabă nimeni nimic. Eu am fost o dată cu invitația pentru Ziua Americii și am văzut.
— Bine, dar cine merge? — insistă vicele.
— Trimitem un tânăr din organizația de tineret, propuse altcineva. Ăștia au curaj, nu ca noi. Îi spunem că e o “misiune diplomatică secretă”.
— Sau trimitem pe cineva deghizat, zise Costică. În turist. Cu o șapcă “MAGA”!
— Da’ dacă-l prinde paza? întrebă cineva îngrijorat. — Ce zicem?
— Că duce flori, răspunse sec nea Mitică. Flori pentru prietenia româno-americană.
Râsete înfundate, câteva aplauze ironice. Într-un colț, unul dintre comunicatorii partidului nota conștiincios ideile, ca nu cumva să se piardă „strategia de criză”.
La final, s-a stabilit că scrisoarea se redactează pe hârtie cu antet simplu, fără siglă, se semnează cu „Un prieten al democrației adevărate”. Se încheie cu: “Respect, Donald. We love you.”
Cineva, mai inspirat, a propus chiar să adauge și un buchet de trandafiri în plic, ca semn de prietenie. Din fericire, plicul era prea mic.
Pe la miezul nopții, ședința s-a încheiat cu aplauze obosite și promisiunea solemnă că partidul „rămâne fidel valorilor euro-atlantice”, deși nimeni nu știa exact ce înseamnă asta.
A doua zi dimineață, un tânăr cu o șapcă roșie și o mapă în mână a fost văzut la poarta Ambasadei SUA, aruncând discret un plic în cutia poștală și șoptind:
— Misiune îndeplinită, Donald. Cu drag, de la trandafiri.
